Daca va place painea de casa, retetele traditionale, atunci o sa va placa si painea mea cu impletituri.

Reteta acestei paini cu impletituri este una simpla, decorul ei fiind insa cel care o transforma in cea mai frumoasa paine pe care o putem pune pe masa de sarbatori.

Cred ca toata lumea a facut  paine impletita in 3, 4 sau 5 fire, asa ca realizarea unei in forma rotunda cu astfel de decoratiuni este un lucru banal si relaxant. Daca nu ati facut inca, este momentul sa o faceti. Nu este greu si s-ar putea sa iasa chiar mai frumoasa decat painea mea.

In plus, miroul de paine calda din casa este atat de frumos incat toata lumea se aduna in bucatarie mai repede.

Ce poate fi mai simplu si mai frumos dect sa ne bucuram intr-o astfel de zi de o paine ca un colac, cu impletituri ce vor sa imite floricele si frunzulite?

Initial am vrut sa fie un colac. Din acel cu gaura in mijloc. M-am razgandit apoi si am pus si un centru in mijlocul ” florilor”, transformand astfel cele 4 flori intr-o floare mai mare, cu pistil indus de prezenta semintelor de mac si floarea soarelui, si mci frunzulite decorate cu seminte de dovleac.

Daca vreti sa ramaneti la ideea unui colac de paine. atunci lasati in mijloc o gaura mai mare ( se va micora in timpul coacerii). Colacii de paine ii puteti imparti colindatorilor, se fac in anumite zone ale tarii pentru a fi impartiti la nunti sau imormantari.

Acum sa va las si cateva secrete: tinem toate ingredientele la temperatura camerei in jur de 30 minute inainte de a incepe sa pregatim painea .

Apa trebuie sa fie calduta, dar nu fierbinte. Drojdia proaspata va fi amestecata cu zahar si putina apa calduta si va fi lasata la dospit 10-15 minute, dar drojdia uscata se pune direct in faina. Framantam aluatul pana cand devine neted si omogen. Pentru a nu se forma pojghita putem pune direct pe acesta o folie alimentara si lasam apoi aluatul sa creasca pana isi dubleaza/tripleaza volumul.

Acum nu va mai retin atentia si va las sa descoperiti cum se face painea de casa cu impletituri, o paine decorativa buna de pus pe masa la orice sarbatoare.

INGREDIENTE:

600 g faina

18 g drojdie proaspata sau 5 g drojdie uscata

10 g sare

8 g zahar

350 ml apa calduta

2 linguri ulei

optional: seminte pentru decor

PREPARARE:

Intr-un vas amestecam faina cu sarea. Separat punem drojdia, zaharul si apa calda. Le amestecam pana se dizolva drojdia, apoi asteptam ca aceasta sa creasca in volum.

Intre timp turnam peste faina apa calda si amestecam usor. Adaugam drojdia si uleiul si incepem sa framatam aluatul pana devine neted, omogen si nu se mai lipeste de maini. Cu cat framantam mai mult, cu atat aluatul va fi mai bun.

Dupa ce aluatul a crescut am cantarit 4 bile de 100 g. Le-am intins in snururi cu lungime de 60 cm pe care le-am indoit apoi de la jumatate si le-am rulat pe masa, ca si cand am desena casuta melcului. Capatul il bagam prin mijloc, pe dedesub, ca la chiflele japoneze. O biluta mica cu 4 snurulete puse de jur imprejut va forma centru painii, iar pentru exterior impartim aluatul in trei (dar pastram foarte putin aluat pentru aumple eventuale goluri) si realizam alte trei snururi lungi si subtiri pe care le vom impleti in trei (acestea trebuie sa fie mai lungi decat diametrul tavii cu aproximativ 10 cm – prin impletire scade lungimea snururilor). Asamblarea painicii cu decoruri se face de la interior la exterior. Punem biluta cu snurulete, cele 4 flori, apoi impletitura in trei ce le va imbraca pe toate. Cu bucatica mica de aluat acoperim golurile dintre floricele. acestea cresc oricum, si golul se umple, dar estetic va fi mai frumos cu frunzulite.

Lasam painea sa creasca in tava inca 20-30 mi nute, apoi o coacem la foc mare in jur de 30-35 minute.

Pentru a lipi semintele de paine nu folosim nici oua, nici ulei. Avem nevoie de o pensula si putina apa calduta.

Sper sa va placa painea mea cu impletituri si sa o pregatiti.

Va astept pe grupul GATESC CU PRIETENII, unde puteti posta si retetele voastre.

Ciuperci umplute de post, o reteta simpla si gustoasa de care va puteti bucura oricand veti dori un aperitiv sau o gustare calda pregatita in varianta fara oua, branzeturi sau sunca.

Noua ne plac foarte mult ciupercile si le consumam destul de des. Acestea sunt bogate in vitamine, fibre si antioxidanti, iar substantele nutritive continute de acestea ajuta sistemul imunitar.

Sunt satioase, asa ca le putem introduce in meniul nostru si atunci cand suntem la dieta. Nutritionistii le recomanda si pentru faptul ca sunt o buna sursa de seleniu si vitamina D si B, dar si pentru faptul ca ne ajuta sa echilibram colesterolul din sange.

Am mai scris faptul ca acestea sunt considerate super-alimente, alaturi de broccoli si afine. Si, daca oamenii de stiinta au ajuns la aceasta concluzie, este bine sa tinem cont de ea.

Ciupercile sunt acele legume versatile ce aduc un plus de savoare tocanitelor sau altor mancaruri, asa ca atunci cand le consumam doar pe ele ne bucuram de gustul lor mai mult.

Ne putem bucura pe tot parcursul anului de acestea, le gasim in orice supermarket/ hipermarket, uneori si la magazinul de la coltul blocului.

Nu imi fac probleme asupra faptului ca nu sunt comestibile atat timp cat le cumpar din comert. Nu ma pricep sa aleg speciile bune de consumat de cele otravitoare, asa ca prefer sa foslosesc doar surse sigure.

Daca vreti sa incercati si alte retete de ciuperci umplute va invit sa le incercati pe cele umplute pane, umplute cu oua de prepelita, in stil caprese, cu branzeturi si slanina sau cu sunca si crema de branza. Sunt curioasa ce reteta veti alege. Toate sunt delicioase.

Am pregatit aceasta reteta nu doar pentru ca este perioada din an in care multe persoane renunta sa consume carne, oua si lactate, dar si pentru ca aveam pofta de ceva bun si foarte simplu de pregatit.

Cred ca si un copil se poate descurca sa pregateasca reteta de mai jos, asa ca va invit sa descoperiti cum putem pregati ciuperci umplute de post la cuptor simplu si rapid.

INGREDIENTE:

8 ciuperci foarte mari (champignon brune)

1 ceapa mica

2 linguri morcov ras

1/2 ardei kapia sau ardei gras rosu

6-7 linguri ulei

14/4 legatura mara

2 catei usturoi pisati

sare

piper proaspat macinat

1 varf cutit boia picanta

1 varf cutit nucsoara macinata

1 varf cutit scortisoara

optional: 1 lingura rom/coniac

PREPARARE:

Pregatim ingredientele la indemana, astfel incat totul sa mearga foarte repede. Incalzim cuptorul la 200°C. Curatam morcovul, apoi il radem prin razatoarea mica. Tocam ceapa cat mai marunt, apoi 1/2 din ardeiul kapia in cubulete.

Incingem 3 linguri ulei intr-o tigaie si calim ceapa cu morcov si ardei. Curatam ciupercile, apoi spalam coditele si le tocam. Punem coditele tocate peste legumele calite.

Acesta este momentul in care adaugam sare, piper, boia, nucoara si scortisoara. Continuam sa calim aproximativ 2 minute.

Pentru cei care nu au o problema cu folosirea alcoolului in mancare, acesta este momentul in care stropim cu putin rom (sau coniac) ciupercile. Presaram patrunjelul tocat, adaugam usturoiul pisat, amestecam pentru a omogeniza si continuam sa calim 20-30 secunde

Luam tigaia de pe foc si folosim legumele calite pentru a umple ciupercile.

Punem ciupercile intr-o tava in care am turnat restul de ulei pe fundul acesteia. Coacem  ciupercile umplute de post timp de 15-20 minute, in functie de puterea cuptorului din dotare.

Mancam ciupercile umplute de post imediat, ar fi pacat sa nu ne bucuram de gustul si aromele ce au invadat bucataria.

Daca va place reteta si o pregatiti va astept pozele.

Va astept si pe grupul Gatesc cu prietenii, unde puteti posta si retetele voastre.

Prajitura Carpati cu crema de ciocolata este deliciul pe care vi-l propun pentru sarbatorile ce bat la usa. Multe gospodine pregatesc reteta clasica de cofetarie, dar eu o iubesc mai mult pe aceasta, cu crema de ciocolata.

In copilarie cofetariile aveau vitrinele pline de prajituri precum Amadine, Joffre, Mascote, Savarine, Diplomat, Choux a la creme, Boema, Indiene, dar si prajituri cu foi precum Carpati, Excelent, Dobos, Alba ca zapada sau Albinita.

Prajiturile cu foi erau preferatele mele. Iar Carpati era mereu prima mea alegere. Nu eram mare amatoare de prajituri de cofetarie, dar nu puteam sa fiu in afara gastii. Daca toata lumea mergea la cofetarie, eram si eu acolo, cu restul copiilor. Aveam cateva cofetarii foarte bune in Bucuresti unde te puteai rasfata cu prajituri bune, dar stateai la coada sa ocupi o masa.

Prajiturile cu foi necesita poate ceva mai mult timp decat alte prajituri in etapele de pregatire. Dar merita cu siguranta. Ies multe bucati si le putem pregati din timp.

Prajitura Carpati ocupa unul din locurile fruntase printre prajiturile preferate ale romanilor in zilele de sarbatoare sau pentru diverse meniuri festive. Prajitura cu aspect de munte imbracat in fulgi de nea este atat de delicioasa incat nu prea ii poti rezista. Si ar fi pacat sa ii rezisti.

Pe masa de Craciun in acest an voi avea aceasta prajitura. In varianta mea, cu crema de ciocolata. Imi voi rasfata familia si prietenii cu prajitura mea preferata din copilarie, cu un plus de culoare, arome si savoare.

Daca vreti sa pregatiti si alte prajituri cu foi va invit sa incercati alte prajituri celebre: Jerbo (Greta Garbo), Kati, Albinita, Arlechin , prajitura cu foi cu suc de rosii, prajitura cu foi cu zahar ars, sau prajitura cu foi de napolitane, caramel si nuca.

Pentru aceasta prajitura am facut 8 foi mari, pe fundul tavii de aragaz (30*34cm). Le putem face insa si pe tavi mai mici, dar un numar mai mare, respectiv 10 bucati. Cantitatile necesare pentru foi si ingrediente raman aceleasi.

In plus, m-am gandit sa vin ajutorul celor care se tem sa pregateasca prajitura pentru modul dificil de taiere al foilor asamblate in prajitura. Fiecare fasie va fi taiata in 2 sau 3 bucati mai mici, ceea ce va face ca sectionarea pe diagonala sa devina o gluma. In loc de o prajitura lunga obtinem 2 sau 3 prajituiri mai mici. Si acestea vor fi taiate la randul lor in portii mai mici in momentul in care vrem sa o servim, asa ca nu va fi o tragedie daca recurgem la aceasta solutie. Urmariti filmuletul din postare si veti vedea ca am dreptate.

Pana la urma rezultatul final conteaza, iar eu va promit ca acesta va fi foarte bun.

Cea mai buna ocazie pentru a redescoperi retetele traditionale romanesti este chiar celebrarea Centenarului, an in care Dr. Oetker sarbatoreste 20 de ani in Romania.

Prajitura Carpati cu crema de ciocolata contine ingrediente Dr.Oetker ce aduc arome si savoare.

Si pentru ca de 20 de ani petrecem sarbatorile impreuna cu Dr. oetker, sunt puse la bataie premiii mici si mari pentru toti pasionatii de prajiturit.

Cautati in magazine ingrediente pentru prajituri cu ambalaje promotionale Dr. Oetker, inscrieti codurile pe site-ul oficial al campaniei ” De 20 de ani petrecem sarbatorile impreuna” si puteti castiga o casa de vacanta si multe alte premii.

INGREDIENTE:

Pentru foi:

4 oua

250 g zahar

300 ml ulei

300 ml lapte

1 lingurita esenta de vanilie Dr. Oetker

1 lingurita varfuita de bicarbonat de sodiu Dr. Oetker

1.2 kg faina

1 varf cutit sare

Pentru crema: 

1.4 l lapte

400 g zahar

120 g amidon Dr. Oetker

200 g ciocolata neagra

50 g cacao neagra Dr. Oetker

2 lingurite esenta rom Dr. Oetker

1 lingurita esenta portocale Dr. Oetker

Pentru decor:

1/4 crema pregatita pentru umplere

nuca de cocos

PREPARARE:

Metoda de pregatire a foilor, cremei, asamblarea si portionarea le veti gasi in video:

Reteta de vol-au-vent cu crema de avocado este propunerea mea pentru persoanele care stau mult timp la servici si vor sa pregateasca aperitive rapide si gustoase pentru musafiri sau pentru cei dragi. Fie ca sunt in spiritul sarbatorilor, fie ca sunt pentru o simpla gustare, vol-au-vent cu crema de avocado vor fi nu doar gustoase, dar si tare dragalase.

Vol-au-vent fac parte din categoria retetelor clasice din patiseria frantuzeasca. Recunosc ca nu am stat niciodata sa pregatesc aluat de foietaj special pentru acestea.

In zilele noastre putem recurge la foietajul din comert, economisind astfel foarte mult timp si energie. Evident, daca nu as avea atat de multe lucruri de pregatit intr-o zi care are doar 24 de ore,  as face singura aluatul de foietaj. Daca am pofta de dulciuri, parca problema se pune altfel si iata cum am pregatit foietajul de casa la pains au chocolat.

Cel mai adesea le intalnim cu umpluturi sarate, dar exista si in varianta dulce. 

Retete de vol au vent am mai pregatit pana acum si nu cred ca acestea vor fi ultimile sugestii. Daca vreti sa va inspirati si din retetele vechi va sugerez sa le incercati si pe acestea: cu crema de branza, ciuperci si usturoi,  peste si ciuperci sau cu vinete si tabbouleh.

Daca vreti sa vedeti pas cu pas cum pregatim vol au vent va invit sa accesati acest link. 

Daca nu aveti timp nici pentru acest lucru puteti cumpara vol-au-vent din supermarketuri.

Pentru forme putem alege abolut orice forma ne dorim: cercuri, patratele, floricele, stelute sau braduti. Le putem face in varianta mica, gourmet, dar si in forme mari – acestea merg mai bine langa mancaruri, eu le-as umple cu ciulama de ciuperci sau legume sotate.

Straturile pot fi doua sau trei, in functie de umplutura. Indiferent de numarul lor, acestea se lipsec intre ele cu ou batut.

Initial am vrut sa fac forma de braduti, dar ma gandisem deja la aranjamentul acesta, la cum ar sta acestea pe masa de Craciun printre alte aperitive. In forma de bradut am aranjat anul trecut unul din cele mai simpatice aperitive din crema de branza cu somon, iar anul acesta am gandit inca o varianta simpla si de efect, in forma de globulete pentru crema de branza cu somon.

Dar, acum va las sa vedeti cum se pregatesc vol au vent cu crema de avocado, un aperitiv ce va da bine pe masa de Craciun, dar le putem face pentru orice alta masa festiva.

INGREDIENTE:

12 buc. vol au vent – cumparate sau 1 aluat foietaj+ 1 ou pentru a le face in casa

1 avocado bine copt – foarte mic

60 g crema de branza

1 lingura suc lamaie

1 lingurita ceapa rosie tocata marunt

sare

piper

1 felie ardei gras rosu pentru decor

PREPARARE:

Pregatim vol au vent asa cum am aratat aici, apoi le lasam sa se raceasca.

Daca sunt gata pregatite /cumparate, ca in cazul de fata,  le aranjam pe masa pentru a le umple. Taiem avocado in jumatate, aruncam samburele si scoatem miezul. Il punem intr-un bol cu crema de branza, lamaie, sare si piper.

Mixam cu un mixer vertical pana obtinem o crema fina si omogena. Decupam cu o forma micuta stelute sau cerculete. Eu am folosit un dui de ornare prajituri in forma de steluta, dar poate fi si un curculet sau un tringhi decupat cu cutitul. Umplem formele de vol au vent cu crema, le decoram, apoi le punem pe un platou.

Daca ramane crema (si sigur ramane) putem pregati tartine, le ungem cu aceasta crema si aranjam peste acestea somon afumat. Decoram cu marar sau felii de castravete.

Mai simplu si mai usor de atat nu stiu daca puteam sa fac ceva. In 10 minute am terminat tot!

Sper sa va placa si voua, asa ca va astept pozele.

Retetele de aperitive pentru Craciun si revelion sunt cele mai cautate in aceasta perioada. Din acest motiv vin cu o reteta noua: globulete aperitiv pentru Craciun. Colorate frumos, prezenta lor pe masa de Craciun ar aduce diversitate si ar anticipa o stare de bine.

Prezentarea este noua, compozitia din care sunt realizate cele de fata nu este noua, insa va las si una noua la ingrediente daca nu sunteti iubitori de peste.  Anul trecut le-am pregatit in varianta cu piept de pui si cu sunca de praga, dar nu le-am facut poze.

Gasiti pe blog peste 200 de idei de aperitive pentru Craciun, dar pentru a veni in intimpinarea celor care vor sa puna pe masa aperitive frumoase si gustoase, usor si foarte rapid de pregatit, am revenit la aceste globulete simpatice special pentru a vi le arata si voua.

Le-am pus  anul trecut pe masa de a doua zi de Craciun, cand am avut musafiri. Cine credeti ca avea rabdare sa stea sa gateasca ceva special, dupa ce am gatit pe 22, 23 si 24 piftii, sarmale, cozonaci, salata boeuf, tort si cateva prajituri?

Vroiam sa le ofer musafirilor mei ceva nou, asa cum i-am obisnuit. Langa acestea am pus pe masa vol au vent cu crema de avocado, grisine invelite in prosciutto cu o crema de branza cu boia picanta si usturoi copt si un mic platou cu preparate traditionale (caltabos, jumari, sangerete, carnati, slanina). Sigur erau satui deja de piftie de porc si salata boeuf, asa ca acestea nu au fost prezente decat pe masa de Craciun, in familie.

Globuletele aperitiv au fost in centrul atentiei si s-au terminat primele. Eu am folosit anul trecut o varianta cu piept de pui si una cu sunca. In plus, unele le-am imbracat in merisoare tocate.

Desigur, combinatiile pot fi infinite, iar compozitia pentru globulete si decorul acestora le puteti schimba si adapta in functie de propriile preferinte.

Daca le pregatiti m-as bucura sa imi trimiteti o poza cu ele. Iar daca veti schimba compozitia, desigur as fi tare curioasa sa stiu ce anume veti folosi.

Nu va mai retin atentia si va las sa vedeti cum se pregatesc globuletele aperitiv pentru Craciun. 

INGREDIENTE:

Varianta 1 – cu somon afumat:

300 g crema de branza

70 g cascaval ras

50 g somon afumat

1 frunzulite ceapa tocata

piper

1 varf cutit sare

1/2 lingurita hrean

1 varf cutit boia picanta

Pentru decor:

masline fara samburi

frunze de ceapa verde

parunjel/ marar

nuca

mac

ardei gras colorat

50 g somon afumat

Varianta 2 – cu piept de pui sau sunca:

300 g crema de branza (Almette sau Philadelphia)

70 g mozzarella rasa

1 lingurita rasa mustar

50-60 g sunca praga sau piept de pui fiert tocat foarte marunt

sare

piper proaspat macinat

1 varf cutit boia picanta

Pentru decor:

masline fara samburi

frunze de ceapa verde

parunjel/ marar

nuca

merisoare

mac

ardei gras colorat

50 g sunca praga tocata

PREPARARE:

Incepem prin a toca somonul afumat  in prima varianta sau  sunca de praga / piept de pui in varianta 2. Amestecam crema de branza cu cascavalul ras, hrean, boia, piper si un varf cutit sare.

Adaugam apoi somonul tocat si amestecam pana se omogenizeaza compozitia.

Tocam decorul: mararul/ patrunjelul, ardeiul gras, nucile. Pastram coditele mai groase de la patrunjel sau marar pentru a le folosi la decor. Modelam crema de branza intre palme apoi tavalim bilele prin decorul ales.

Taiem maslinele fara samburi in jumatate, apoi formam capatul globuletului cu snurulet din ceapa verde sau cozile de patrunjel/ marar si le atasam bilelelor din crema de branza cu somon sau cu piept de pui/ sunca.

Asa cum vedeti se pregatesc foarte usor si nu necesita tehnici speciale de pregatire. Cred ca puteti lasa si copiii sa le faca.

Chiar ar fi distractiv sa aveti un ajutor in bucatarie.

Sa aveti sarbatori frumoase si linistite, cu mese pline si imbelsugate!

Kaizer de casa, o reteta simpla de mezel pregatita din piept de porc, fara chimicale sau conservanti, ce poate fi realizat de oricine isi doreste o reteta traditionala de aperitiv pe baza de carne pentru masa de Craciun.

Daca vrem sa punem pe masa un platou traditional cu slanina, toba, jumari, lebar, caltabos, kaizerul le va completa perfect.

Toate ingredientele se gasesc in magazin/ piata, asa ca daca avem pofta de cateva feliute de kaizer putem sa il preparam acasa, astfel incat sa stim sigur ca avem un produs proaspat si bun.

In plus, nu este un mezel afumat. Se spune ca trebuie sa ne ferim de mezeluri afumate, acestea fiind un factor mare de risc pentru boli grave de colon. Daca facem o cantitate prea mare pastram cat avem nevoie pentru consum in urmatoarele zile, iar restul putem pastra in congelator, transat in portii – scoatem doar cat este nevoie pentru ca nu este indicat sa recongelam.

Pregatirea se intinde pe parcursul a mai multe zile, dar rezultatul final va dovedi faptul ca merita asteptarea.

Daca aveti posibilitatea sa taiati un porc atunci veti sti ce carne sa va pastrati pentru a face kaizer. Daca stam la oras  si nu avem cum sa ne taiem propriul porc putem cumpara piept de porc de la orice macelarie sau orice supermarket. Fie ca are oase, fie ca nu, putem folosi pieptul de porc pentru aceasta reteta fara teama ca nu va iesi bine. Dealtfel, a mea a avut oase pe o anumita zona, dar acest lucru nu m-a deranjat.

Condimentele sunt esentiale. Apoi uscarea lor. Daca vremea este foarte rece profitam de acest lucru si lasam kaizerul la “uscat” in frig, macar peste noapte in balcon sau intr-un loc sigur, la care nu pot ajunge animale.

Va invit acum sa vedeti cum se face kaizer de casa bun, chiar si la bloc,  fara afumare.

INGREDIENTE:

o bucata piept de porc (1.3 kg)

1 lingurita boabe de piper

1 lingurita boabe mustar

2-3 boabe ienibahar

3 frunze dafin

2 l zeama de varza acrita

2 catei mari usturoi

Pentru cuptor:

1 lingurita sare

putin piper proaspat macinat

1/2 lingurita cimbru uscat

2 linguri generoase de boia dulce

Pentru finalizare:

3 catei usturoi

3 linguri ulei

1 lingurita sare

1 -2 linguri boia dulce

PREPARARE:

Frecam bine pieptul de porc cu sare, apoi il lasam la rece timp de 12 ore. Dupa acest interval il punem intr-o oala cu catei de usturoi, boabe de mustar, boabe de piper, 2-3 boabe ienibahar si 3 frunze de dafin. Turnam zeama de varza acrita si il mai lasam 24 ore la rece. Faca nu avem zeama de varza (desi se poate cumpara din piata) putem face o saramura din 2 l apa in care punem 70 g sare.

Dupa acest interval punem pipetul de porc la fiert si lasam sa fiarba, din momentul in care incepe sa clocoteasca, timp de 15 minute, la foc mic. Scoatem pieptul de porc din zeama, il lasam sa se raceasca, apoi il ungem cu condimente pe partea fara sorici si il coacem in cuptorul preincalzit la 160°C timp de 1.5-2.5 ore, in functie de grosimea acestuia. Bucata mea fiind groasa a stat aproape 2.5 ore, iar 2 ore din acest timp a fost acoperit cu o folie de staniol.

Lasam kaizerul cand este copt sa se raceasca, apoi il ungem cu 3-4 catei usturoi pisati si amestecati cu 3 linguri ulei si 1 lingurita sare, apoi mai dam un strat de boia dulce. Lasam kaizerul se se raceasca intre doua funduri de lemn, cu o greutate pusa peste cel de deasupra.

Il punem la rece si il mancam cu pofta dupa cateva ore cu o ceapa rosie sau cu mustar.

Pofta buna!

Prajitura “Mozaic din biscuiti cu ciocolata neagra si ciocolata alba” este un fel de chec “la metru” fara coacere. Reprezinta acel desert numai bun de pregatit in momentele in care nu putem sau nu avem chef sa coacem, desertul pe care il poate pregati chiar si un copil sau orice incepator in ale gatitului.

Cand avem pofta de ceva bun, rapid si ieftin recurgem la retete culinare de prejituri fara coacere din biscuiti. Si nu facem deloc o alegere gresita.

Fara sa necesite tehnici speciale de pregatire, prajitura “mozaic din biscuit cu ciocolata” poate sta si pe raftul unei cofetarii cu pretentii. Arata spectaculos si este gustoasa.

Un astfel de desert este economic, spornic si foarte usor de pregatit. Dealtfel, toate deserturile pe baza de biscuiti, fara coacere, se pregatesc usor si cuceresc pe toata lumea.

Dar, pentru a avea o prajitura buna alegem si biscuiti buni. Cu unt! Sotul meu adora biscuitii “Leibniz”, asa ca daca isi cumpara pentru el de multe ori nu mai apuca sa ii manance caci ajung in prajituri de acest gen. Initial se supara, imi reproseaza ca trebuia sa imi cumpar special pentru retete, dar ii trece supararea cand ii dau o felie de prajitura mozaic cu ciocolata. Pana la urma, tot pentru ei am pregatit noua reteta, asa ca in cateva minute vad ca norii negri au trecut.

Sa ne gandim la banalul salam de biscuiti, pregatit in zeci de variante ( cu ciocolata, cu doua feluri de ciocolata, cu sos de vanilie intr-o prezentare gourmet, in forma de bradut pentru Craciun), unele din ele ajungand torturi cu ciocolata sau cu mere, dar si alte prajituri cu diverse creme.

Atunci cand am pregatit reteta aceasta in format video era destul de cald afara. A primit aprecieri si pe canalul de You Tube, unde va invit sa va abonati pentru a fi la curent cu toate noutatile de acolo.

Initial am vrut sa refac reteta de chec la metru / chec mozaic, o reteta pe care am preluat-o de la fina mea, Irina. Nu exista petrecere sau eveniment in familie fara ca ea sa nu faca acest chec.

In continuare imi propun sa refac reteta si sa schimb pozele, dar nu ajung la ea, pentru ca mereu apar idei  si proiecte noi. Sotul meu imi spune adesea ca are pofta de retete vechi, retetele clasice, fiul meu imi cere fix checul mozaic, asa ca in aceasta iarna va trebui sa revin la vechile retete special pentru ei.

Modul de preparare si ingredientele pentru reteta “mozaic din biscuiti cu ciocolata” le gasiti mai jos, asa ca va invit sa vedeti de ce anume aveti nevoie, iar detalii puteti gasi si in prezentarea video de la final.

INGREDIENTE:

34 biscuiti mari de tipul Petit Beurre (250 g) sau Leibniz (much better!)

200 g ciocolata neagra

200 g ciocolata alba

200 ml smantana pentru frisca

30 g unt

PREPARARE:

Pregatim biscuitii, cele doua tipuri de ciocolata, smantana si untul la indemana. Impartim untul in doua cuburi egale, apoi smantana pentru frisca in cate 100 ml pentru fiecare tip de ciocolata.

Vom  topi pe rand cele doua tipuri de ciocolata la bain-marie. Le luam de pe foc si adaugam untul. Amestecam usor, apoi turnam toata smantana pentru frisca si mixam la viteza mare pana se omogenizeaza compozitia.

Aranjam o folie alimentara pe un fund mare de lemn.

Ungem primul biscuite cu crema de ciocolata neagra, il acoperim cu urmatorul biscuite, iar pe acesta il ungem cu ciocolata alba. Continuam sa punem biscuiti si crema alternand cele doua tipuri de ciocolata, pana terminam biscuitii, dar avem grija sa pastram crema pentru a decora prajitura la final – vom imbraca prajitura cu ambele tipuri de ciocolata, realizand pe cat posibil efectul de marmorat.

Imbracam prajitura abia asamblata in folie alimentara. Eu am imbracat-o si in staniol, dar nu este obligatoriu.

Lasam prajitura in frigider minim 6 ore, dar cel mai bine ar fi sa stea peste noapte. Punem si creme in frigider in acest timp.

A doua zi indepartam folia alimentara, scoatem si cremele din frigider si le mixam putin, apoi imbracam prajitura mozaic din biscuiti cu ciocolata in cele 2 creme, amestecandu-le intre ele pentru a crea un aspect mai fumos.

Taiem prajitura pe diagonala, incepand dintr-un colt, asa cum se va vedea in filmul de mai jos.

Putem presara diverse decoruri din zahar, ciocolat rasa sau o lasam simpla.

Sa va fie de folos si sa aveti spor la prajiturit!

Tort cu foi cu miere de albine, mascarpone si zmeura este un tort delicios, elegant, savuros, ce poate fi pregatit cu cateva zile inainte de a fi mancat. Pe principiul prajiturilor cu foi cu miere de albine, tortul acesta are nevoie de timp pentru ca in momentul in care il vom taia foile sa se inmoaie iar crema sa fie usor absorbita de blat.

Pregatirea acestui tort nu necesita nici timp mult, nici tehnici speciale. Sunt incantata de gust si perezentare si ma bucur ca si cei care l-au mancat au avut aprecieri la adresa lui.

Plecand de la prajitura “albinita”, cu foi cu miere de albine (una din prajiturile preferate in perioada sarbatorilor de iarna de catre foarte multe persoane,  pentru gust si pentru faptul ca este spornica), foile acestui tort sunt deja cunoscute ca mod de preparare.

Aceste foi fragede cu miere si bicarbonat sunt exact foile de la acest tort. Umplutura trebuie sa fie putin acrisoara, pentru a aduce contrast si acel ceva ce te face sa iubesti ceea ce tocmai ai mancat.

Alte prajituri cu foi puteti gasi in acest link. 

Sentimentul de fericire se poate instala si atunci cand mancam ceva bun. Am mai spus-o si, cu riscul de a ma repeta, voi sustine mereu ca o bucata de prajitura te poate fericit.

Cred ca exista si explicatii stintifice legate de nivelul zaharului si circuitele pe care ni le dicteaza creierul.

Ei bine, cand o felie din tortul cu miere de albine, mascarpone si zmeura va intalni papilele gustative, senzatia de fericire se va putea atinge, credeti-ma. Inchidem ochii in timp ce savuram o bucatica de tort si ne lasam purtati pe note muzicale, chiar daca sunt doar ceva ce ne imaginam.

Nu-i asa ca am dreptate? As vrea sa imi spuneti curand ca ati incercat acest tort si ca tot ce am scris aici este adevarat.

Am pregatit si anul trecut un tort cu miere de albine si visine, cu un blat ce aduce mult la gust cu acesta, dar acela era putin mai “smecher”, caci era umplut cu visine. Daca sunteti curiosi, intrati in link-ul acesta, dar la gust zau daca as putea alege intre cele doua.

De aici si pana la urmatorul tort de pe lista mea nu mai este decat un pas, asa ca sper sa va arat cat de curand si celebrul tort Medovik,

Torturile de acest gen au succes la orice masa festiva. Si, au un mare avantaj: nu trebuie sa ai indemanare pentru a decora torturile cu foi cu miere de albine. Exteriorul poate fi realizat doar din firimiturile de blat.

Se spune ca vorba lunga nu este buna, asa ca nu va mai retin atentia si va las acum sa vedeti ingredientele si modul de preparare pentru tortul cu miere de albine, mascarpone si zmeura.

INGREDIENTE:

Pentru 5  foi cu diametrul de 22 cm:

120 g miere de albine

120 g zahar

120 g unt taiat in cuburi

1 lingurita rasa bicarbonat de sodiu

3 oua de marime medie

1 varf cutit sare

550-600 g faina

2 lingurite extract de vanilie (poate fi si esenta)

1 lingurita coaja rasa de lamaie

Pentru crema:

500 g mascarpone

60 g zahar

2 linguri smantana grasa (24%)

200 ml smantana pentru frisca

1 lingurita suc lamaie

1/4 lingurita scortisoara

1/4 lingurita esenta lamaie

1 lingurita pasta de vanilie

Pentru jeleu zmeura: 

250 g zmeura congelata

30 ml apa

100 g zahar

1 lingurita amidon

3 g gelatina – optional

30 ml apa – optional

Pentru decor:

zmeura

rozmarin

PREPARARE:

Preincalzim cuptorul la 180°C (electric, convectie).

Punem intr-o oala mierea, zaharul si untul. Le fierbem la foc foarte mic pana se dizolva complet zaharul (in 2 minute ar trebui ca acest lucru sa se intample), apoi luam de pe foc.

Lasam sa se raceasca si adaugam bicarbonatul. Mixam ouale cu un varf cutit de sare.

Cand acestea devin o spuma ce si-a dublat volumul le incorporam treptat in compozitia cu miere de albine. 

Adaugam faina, extractul de vanilie si coaja rasa de lamaie. Incepem cu 550 g. In functie de marimea oualelor este posibil sa mai adaugam 50 g.

Framantam aluatul pana devine omogen, apoi il impartim in 5 bucati egale.

Le intindem direct pe foaia de copt si decupam un cerc cu diametrul de 22 cm. Grosimea foilor trebuie sa fie de 2- 3 mm, nu mai mare caci vor creste datorita bicarbonatului. Resturile decupate raman pe foaie si le coacem. Le vom folosi la decor.

Le coacem 8-10 minute (in functie de puterea cuptorului), apoi le scoatem din cuptor si le lasam sa se raceasca pe un gratar. Cand sunt inca usor caldute desprindem cu mare grija foaia de copt.

Pregatim apoi jeleul de zemura. Hidratam gelatina cu 30 ml apa intr-un pahar/ o cescuta.

Punem zmeura cu zaharul pudra si 30 ml apa la fiert. Cand zaharul s-a topit luam de pe foc si pasam compozitia, apoi o strecuram pentru a elimina semintele. Adaugam amidonul, amestecam bine pentru a nu se face cocoloase, reintoarcem pe foc pana da semne ca se ingroasa, apoi luam imediat de pe aragaz. Incorporam gelatina hidratata si amestecam cu viteza. Teoretic nu era nevoie de gelatina, dar nu imi doream o compozitie care sa se intinda in momentul in care taiem felia de tort. Din acest motiv le-am trecut ca optionale la ingrediente pentru crema. Repet: folosirea gelatinei este doar pentru aspectul final al feliei. Lasam jeleul la indemana, la temperatura camerei pana pregatim crema.

Pentru a obtine crema mixam mascarpone cu zahar pudra, adaugam cate putin smantana pentru frisca, iar la final aromam cu scortisoara, lamaie si vanilie.

Incepem asamblarea tortului. Punem separat crema necesara imbracarii tortului. Peste prima foaie intindem crema, o acoperim cu a doua foaie si inca un strat de crema. Acum este momentul in care turnam jumatate din jeleul de zmeura (daca nu folosim gelatina este doar crema de zmeura), punem iar foaie, crema si jeleu si terminam cu foaie, crema si foaie. Jeleul de zmeura este pus doar intre intre straturile 2 si 3 de crema, iar 1 si 4 raman fara zmeura. imbracam tortul cu crema si il lasam minim 12 ore la frigider. Imbracam exteriorul tortului cu resturile ramase de la foi, maruntite cu un mixer vertical sau intr-o punga peste care trecem cu sucitorul de cateva ori.

Tortul taiat dupa 24 ore arata ca in poza de mai jos, dar dupa alte 24 ore foile erau si mai fragede si crema parca si mai gustoasa.

Este de la sine inteles faptul  ca s-a terminat inainte sa ii fac o poza.

Acestea fiind spune va doresc spor la prajiturit si nu uitati sa imi trimiteti o poza daca il pregatiti.

Va imbratisez si va doresc sa aveti sarbatori fericite si linistite!

Zilele trecute am pregatit un muschiulet de porc la tigaie cu sos de afine si vin rosu.

Reteta de fata isi propune sa fie una rapida, gustoasa si usor de pregatit de catre absolut oricine isi doreste o bucatica buna de carne de porc la tigaie. Muschiuletul este porc are carnea cea mai frageda si daca este gatita corect atunci obtinem cea mai buna friptura.

Muschiuletul de porc nu se bate, asa cum procedam cu alte tipuri de carne. Doar il taiem in felii de aproximativ 4-5 cm. Tigaia in care urmeaza a fi gatit trebuie sa fie foarte incinsa. Daca avem una din fonta ar fi perfect, pentru ca aceasta pastraza caldura timp indelungat.

Carnea cand va fi taiata in sectiune trebuie sa aiba culoare roz, dar sa nu se vada sange precum la vita. Dupa ce prajim carnea la tigaie este bine sa ii lasam cateva minute de asteptare, asa ca ne folosim de acest lucru pentru a realiza sosul. Sosul pregatit in aceeasi tigaie in care a fost prajita carnea este mai mult decat delicios. Aduna in el gusturi si arome ce greu pot fi descrise in cuvinte.

Muschiuletul prajit si scufundat in sosul de afine cu vin rosu este una din cele mai suculente si mai delicioase fripturi cu ajutorul careia putem sa ii impresionam pe cei dragi sau musafirii. Ma gandesc ca o astfel de reteta este numai buna de pregatit pe 26 decembrie, cand suntem satui de sarmale si piftii, friptura la cuptor sau alte mancaruri grele si complicate.

Pentru a pregati aceasta reteta am ales un vin demidulce de la Vincon, un Pinot Noire marca Sigillum Moldaviae.

Vinul Pinot Noir Sigillum Modaviae este demidulce, un vin catifelat cu note fructate de cirese negre accentuate cu aroma discreta de vanilie. Vinul acesta este perfect pentru sosul ce insoteste carnea.

Sosul cu vin rosu este perfect pentru carnea de porc, dar merge la fel de bine si la miel sau pasare. Vinul acesta, demidulce, aduce notele si aromele necesare unui sos catifelat gustos, usor de pregatit.

Pentru garnitura am folosit un piure de cartofi si cateva buchetele de broccoli fierte cat sa fie al dente. Este una din cele mai intalnite si mai potrivite garnituri pentru carne. Este prietenoasa cu copiii, dar si majoritatea adultilor o prefera in locul unei garnituri de legume.

Initial imi propusesem o garnitura cu mazare si morcov, mi se pare ca si acestea merg excelent langa muschiuletul de porc. Dealtfel, chiar le-am pus impreuna in reteta muschiuletului de porc impletit cu multe condimente.

Dar, nu-i asa ca arata bine farfuria aceasta? Si va spun, o poate pregati oricine! Asa ca retineti ideea si va invit sa o incercati cat de curand.

Daca va place muschiuletul de porc va invit sa incercati si alte retete pregatite de-a lungul timpului, pe toate le-am strans intr-o mica colectie in acest link. 

Va las aici ingredientele si modul de preparare pentru muschiulet de porc la tigaie, cu un sos delicios de afine si rosu.

INGREDIENTE:

(Pentru 4 persoane)

1 buc muschiulet porc – 500 g

ulei pentru prajit (70-100 ml)

sare

piper

Pentru sos:

120 g afine

80 ml vin rosu

1 varf cutit sare

1 cremguta mica rozmarin

1 lingurita cu varf zahar

1 catel mic usturoi pisat

PREPARARE:

Ingredientele noastre principale asteapta sa fie folosite, asa ca iata cum procedam. Scoatem carnea din frigider din timp, macar 15-20 minute inainte de a fi prajita.

Taiem muschiuletul in felii apoi il asezonam cu sare si piper. Eu folosesc sare de Himalaya roz grunjoasa, pe care o rasnesc si piper mozaic, tot in rasnita.

Este bine sa folosim piperul proaspat macinat. Aroma si gustul sunt mai intense.

Incingem bine tigaia, turnam uleiul, apoi punem carnea la prajit.

Prajim carnea pe ambele parti, dar si pe margini, pana prinde putina culoare si se rumeneste foarte putin.

Scoatem carnea intr-un vas care se inchide ermetic, pentru a ramane calde. Daca este prea mult ulei mai scurgem din el, trebuie sa ramana maxim 1 lingurita pe fund. Punem fructele in tigaie, cu rozmarinul si le calim cateva secunde.

Le zdrobim cu lingurita, apoi adaugam sare, zahar si usturoi.

Turnam vinul si lasam sosul pe foc in jur de 1-2 minute, pana incepe sa se ingroase.

Cand s-a ingrosat il luam de pe foc, il impartim in farfurii, iar peste acesta punem medalioanale de muschiulet de porc. Insotim carnea de un piure de cartofi.

Ce poate fi mai bun decat sa ai un piure de cartofi cu o carne frageda si un sos delicios?

In plus, se pregateste rapid!!

Pofta buna va doresc!

Nu stiu daca casuta de turta dulce pregatita de mine seamana cu casuta gandita de fratii Grimm in povestea lui Hansel si Gretel, dar stiu ca este casuta din povestea noastra de Craciun.

Este casuta pe care si-o doresc baietii mei in fiecare an, mari iubitori de turta dulce cu glazura. Le pregatesc turta dulce grazurata, omuleti din turta dulce, dar casuta este vedeta dulciurilor din fiecare an. Niciodata nu arata la fel. Anul acesta m-am grabit si am pregatit varianta cea mai simpla, dar promit ca in anii ce vor urma voi face si una cu geamuri cu vitralii si decoratiuni dantelate la ferestre. dar pentru o casuta ca aceasta am nevoie de mult timp si rabdare.

Casutele din turta dulce au inceput sa fie pregatite in Germania dupa ce a fratii Grimm  au publicat povestea “Hansel si Gretel”. Pornind de la povest, acestea au acoperisuri cu bombonele, creme si glazuri, devenind adevarate capodopere de arta si o adevarata provocare pentru cei care le realizeaza de ale face an de an mai frumoase.

Construirea unei casute de turta dulce necesita un timp de pregatire mare, dar daca suntem bine organizati putem termina in maxim 8 cateva ore.

In functie de complexitate si marime, de imaginatie si indemanare putem realiza casute de turta dulce complexe, cu acoperisuri cu tigle ce pot fi tot din turta dulce, dar la fel de bine pot fi bombonele, jeleuri sau doar desenate. Pot si simple, dar am vazut casute cu etaj, cu luminite puse in interiorul acestora, cu un singur rand de geamuri sau mai multe ce au forme patrate sau rotunde, cu usi sau fara usi…

Totul depinde de ceea ce ne place. Pana la urma cea mai frumoasa casuta este cea pe care o facem noi. Pentru ca aceasta are multa dragoste si este facuta pentru cei dragi.

Casuta noastra de turta dulce va avea povestea nostra. Si in fiecare an vom scrie o alta poveste de Craciun.

Sa aveti sarbatori frumoase si linistite, cu multa dragoste si sanatate!

Acum va las sa vedeti cum am pregatit casuta de turta dulce in varianta cea mai simpla si mai rapida.

INGREDIENTE:

(L-9 cm, l -8 cm, H-10 cm)

125 g unt la temperatura camerei

100 g zahar brun

1 ou

125 g miere de albine

400 g faina

1/2 lingurita pudra de ghimbir

1/2 lingurita scortisoara

1/4 lingurita nucsoara rasa

1/4 lingurita cuisoare macinate

1 lingurita bicarbonat de sodiu

1/4 lingurita sare

Glazura: 

1 albus de ou

1 varf cutit sare

160 g zahar pudra

• culori – optional

PREPARARE:

Intr-un bol amestecam ingrediente solide: faina, sare, scortisoara, ghimbir, nucsoara, cuisoare si bicarbonat.

In alt bol mixam untul cu zaharul pana acesta se dizolva. Incorporam apoi oul intreg. Adaugam mierea de albine si continuam sa mixam pana la omogenizare.

Punem faina in compozitie si incepem sa framantam, dar nu foarte mult – pana omogenizam aluatul. Il impaturim in folie alimentara si il lasam sa astepte la frigider minim 60 minute, apoi il putem intinde, intre 2 foi de hartie de copt, avand grija ca aluatul sa aiba o grosime de 3 mm. Realizam un sablon pe hartie, dupa modelul de mai jos, il printam si il taiem pentru a-l folosi in procesul de decupare a aluatului de turta dulce. Punem  hartiutele peste aluat, folosim o linie si un cutit pentru mai multa precizie si taiem peretii si acoperisul casutei, dupa modelul de mai jos sau dupa alt tipar pe care il putem gasi pe internet.  Aluatul ramas il framantam iar, apoi il intindem si realizam si restul elementelor de decor, dar si partea pe care vom monta casuta. Eu am facut un patrat de 15*15 cm, dar ar fi fost mai bine sa fac un dreptunghi de 15*20 cm, astfel incat sa aiba loc omul de zapada si caprioara.

Punem partile componente ale casutei in tava de copt tapetata cu hartie de copt, cu distanta intre ele, apoi le coacem in cuptorul preincalzit la 180°C timp de 9-12 minute (in functie de puterea cuptorului).

Decupam apoi si un dreptunghi/ patrat/ cerc, mai mare, pe care vom monta casuta si alte elemente de decor. Mie mi-au incaput doar 2 braduti, desi eram pregatita si cu omulet, cerb si om de zapada (acesta a disparut de pe gratar cand bagam seria a doua in cuptor).

Cand scoatem turta dulce din cuptor este inca moale, dar se va intari cand se raceste.

Mixam albusul cu putina sare, apoi adaugam treptat zaharul pudra.

Daca realizam o casuta cu decoruri speciale, acoperisuri si fete ale casutei ca o dantela o vom glazura inainte de montare, dar ne putem descurca cu un decor simplu, ca cel realizat de mine, chiar si dupa ce montam casuta.

Incepem montarea casutei. Raschetam partea ce va sta pe blat, o ungem cu albus si o punem pe forma de turta dulce ce va sustine casuta. Primii doi pereti au nevoie de sustinere pana se lipesc, asa ca asteptam 10-15 minte sa se intareasca albusul cu zahar pudra, apoi totul va merge mult mai usor.

Putem folosi o cescuta sau un pahar. Continuam sa lipim restul peretilor si acoperisul, folosind si de aceasta data sustineri pentru acoperis(putem folosi niste funduri de lemn, carti sau orice poate sustine partile de acoperis pentru alte 15 minute). Chiar daca am pus pasta de albus intre cele doua partie de acoperis pentru a le lipi, vom mai pune inca un strat de “lipici” pe coama casei. Asa vom sti sigur ca va rezista.

Dupa intervalul de timp rezervat pentru a lipire putem decora casuta dupa propria imaginatie – in cazul in care nu am decorat-o inainte de montaj.

Asa cum se vede in poza eu am “desenat” tiglele, am folosit si putin colorant alimentar, apoi am lipit si 2 braduti cu o glazura colorata si am pus si un mic cos de fum.

Pentru a crea efectul sa zapada si turturi asteptam sa se intareasca primul rand de glazura, peste care punem inca unul. Cu cat glazura este mai groasa, cu atat mai bine vor rezista turturii in pozitie verticala.

Salata ruseasca cu peste marinat, cunoscuta sub numele de salata Suba (Shuba) este una din retele cele mai cunoscute si mai usor de pregatit dintre salatele rusesti.

Avand in vedere faptul ca foarte multi romani pun pe masa dintre ani ceva cu peste (ca sa trecem in noul an printre greutati si probleme ca pestele prin apa,) salata aceasta poate fi una din cele bune idei.

Daca v-ati plictisit de clasica salata de boeuf sau salata a la russe, iata ca va aduc o noua sugestie, astfel incat sa aveti o salata prezentata festiv pe masa de revelion.

Salata este cunoscuta si sub numele de hering sub suba, “suba” fiind o haina groasa cu multe straturi. Ca si la reteta  ce urmeaza mai jos.

Straturi de legume fierte si tocate sau rase, aranjate in straturi, cu un gust deosebit dat de peste.

Se foloseste peste marinat, insa eu nu am fost prea incantata de ceea am gasit la vanzare zilele acestea (se pare ca magazinele au fost golite de Craciun) si am cumparat un peste afumat.

Asta si pentru ca sunt fan peste afumat, dar repet: pentru salata suba clasica avem nevoie de peste marinat!

Salata se poate aranja in mai multe moduri. M-am uitat pe internet si am vazut ca unii pun primul strat de ceapa, peste care se aranjeaza pestele si restul de legume, altii incep cu cartofii, ceapa, peste, restul de legume.

In concluzie, aranjati salata cum credeti ca va sta mai bine.

Eu am ales a doua varianta pentru ca mi s-a parut ca voi putea scoate o felie intreaga din salata, caci daca as fi pus primul strat de ceapa urmat de peste,  straturile acestea nu au multa stabilitate si nu pot sustine legumele ce le acopera.

Forma salatei poate fi cea prezentata de mine, realizata cu o forma de tort cu pereti detasabili, dar o putem face in forma ovala si o decoram ca pe un peste (aceasta este cea mai intalnita) sau o putem pune direct intr-un vas cu pereti transparenti astfel incat sa se observe suprapunerea straturilor si a culorilor.

Salata suba este frumoasa si gustoasa. Si are marea calitate de a se pregati extrem de usor. Fierbem legumele separat, in apa cu sare si asteptam sa se raceasca. Fierbem si ouale astfel incat sa aiba consistenta tare, apoi le tocam/radem si suprapunem totul in straturi.

Maioneza este esentiala in aceasta salata. As spune ca o intalnim in toate salatele rusesti. Asta vara am vizitat Chisinaul si am vazut un perete intreg intr-un supermarket cu rafturi de maioneza.

Cunoscuta in mod special in partea Moldoveneasca, aceasta salata a ajuns apoi sa fie cunoscuta si apreciata si in restul tarii.

Prietena mea din Brasov a pregatit-o intr-un an special pentru revelion, dar am mancat-o si cand am fost la un eveniment la Craiova.

Alte salate in straturi pregatite de mine sunt mimoza: in varianta gourmet cu peste (salata mimoza la pahar) sau mimoza cu sunca si cascaval (am descoperit-o intr-un proiect legat de bucataria din Serbia).

Salata Suba (SHUBA) are ingrediente simple, accesibile tuturor, asa ca va invit sa vedeti cum se pregateste si de ce anume aveti nevoie:

INGREDIENTE:

200 g peste marinat (afumat in cazut meu)

1 ceapa alba mica

3-4 cartofi de marime mica-medie

3-4 morcovi de marime medie

1 sfecla medie-mare

250 g maioneza

5 oua fierte de consistenta tare

sare

piper

patrunjel verde tocat pentru ornament

PREPARARE: 

Fierbem legumele separat in apa cu sare, apoi le lasam sa se raceasca.

Vom fierbe si ouale, astfel incat acestea sa aiba consistenta tare.

Tocam sau radem legumele fierte, apoi tocam marunt ceapa si pestele in cuburi de marime medie. Dam prin razatorea mare albusurile si separat galbenusurile.

Punem inelul peste un platou si aranjam un strat de cartofi. Asezonam cu putina sare si piper proaspat macinat, apoi punem un strat de maioneza.

Presaram ceapa tocata, apoi pestele, ce va fi acoperit de morcov ras.

Ungem morcovul cu un strat subtire de maioneza, apoi presaram albusul ras, dar avem grija sa pastram putin si pentru decor.

Urmatorul strat este de galbenus ras (si aici pastram putin pentru decor) si acoperim cu sfecla rasa.

Un mic pont: sfecla rasa va fi apoi bine stoarsa in pumn, astfel incat sa eliminam lichidul pastrat de acesta. Altfel, exista riscul sa avem lichid pe margine, dar si scurs printre straturile de mai jos si nu vrem sa stricam aspectul final al acestei salate.

Peste sfecla rasa punem ultimul strat de maioneza, apoi decoram cu patrunjel verde proaspat tocat, albus, galbesnus si un putina sfecla rasa.

Iata salata dupa 6 ore de asteptare in frigider:

Sper ca o sa va placa salata si pentru a va convinge cat de usor se face v-am pregatit un video. Va invit sa va abonati la canalul de you tube pentru a fi la curent cu toate noutatile video.

Cum se face maioneza de casa rapid si sigur, din oua crude intregi? Va las mai jos cea mai buna, mai rapida, mai sigura si mai sanatoasa reteta.

Sa faci maioneza cu oua intregi este cea mai banala si mai reusita reteta. In maxim un minut aceasta este gata si o putem folosi in retete de salate sau in alte aperitive si sosuri.

Sosul de maioneza este un preparat al bucatariei frantuzesti pe baza de galbenusuri, ulei, mustar. Pe vremuri, mamele si bunicile frecau gabelnusurile cu ulei pana le durea mana. Azi se gaseste in magazine, pasteurizata. Dar de ce sa cumparam, cand putea avea maioneza proaspata, pregatita in casa, fara chimicale?

Pregatirea unei maioneza de casa poate fi o adevarata povocare pentru unii, dar de acum inainte totul va deveni acest lucru va deveni un lucru banal. Ar trebui sa avem doar un mixer vertical (cel cu tija) foarte bun.

Daca nu avem vas special inalt putem sa folosim un borcan in care sa intre toata cantitatea de ulei si sa ramana si ceva loc pentru a nu stropi in timp ce manevram mixerul.

Reteta clasica de maioneza, fara oua fierte, are nevoie de multa indemanare si rabdare. Trebuie sa avem grija sa turnam uleiul in fir subtire, cate putin, chiar foarte putin. Trebuie sa avem grija sa amestecam intr-un singur sens. Folosim doar galbenusri, iar albusurile le pastram de obicei pentru deserturi (aici aveti cateva idei de dulciuri din albusuri) sau omleta.

Si daca se taie la final, ce facem? Ne enervam, aruncam maioneza sau incercam sa o reparam cu oua fierte/ cartofi fierti.

In reteta pe care v-o propun nu avem nevoie de rabdare, indemanare si timp pentru a face acest lucru. Si nu se taie! Si mai are ceva in plus, ceea ce am vazut in castroanele unor doamne: nu are ulei care balteste dupa cateva ore.

Maioneza cu oua intregi este atat de buna si de gustoasa, cu ceva mai putin colesterol, se pregateste incredibil de usor, asa ca o sa va indragostiti de reteta de mai jos.

Punem ouale intregi in vasul in care mixam, adaugam uleiul si incepem sa mixam.

Respectand indicatiile din modul de preparare va iesi o maioneza groasa, cu textura omogena si un gust bun.

Maioneza aceasta am folosit-o in salata ruseasca cu peste, dar o puteti folosi si pentru alte salate festive de tip aperitiv.

Daca vreti sa pregatiti maioneza din lapte sau vegana puteti incerca si veti incantati si de aceste retete – prima are si indicatii video.

Acum va las sa vedeti de ce aveti nevoie si cum se pregateste maioneza cu oua intregi. Nu uitati sa va abonati la canalul de you tube. Veti fi la curent cu toate noutatile.

INGREDIENTE:

2 oua intregi

350-400 ml ulei

1 lingurita rasa de sare

1/4 lingurita piper proaspat macinat

1 lingurita mustar

1 lingura suc lamaie

PREPARARE:

Punem ouale intregi in vasul unul mixer/blender, dar putem folosi si un simplu borcan inalt, dar merge chiar si o carafa. Turnam tot uleiul peste acestea.

Introducem mixerul pana la fundul vasului.. Pornim mixerul si timp de cateva secunde bune tinem paleta in partea de jos.

Cand vedem ca s-a format mioneza sub acesta si in partile laterale incepem sa ridicam foarte usor, lasand ca in fiecare centimetru sa se realizeze sosul gros.

La final asezonam cu sare, piper proaspat macinat, mustar si suc de lamaie.

Intr-un minut maioneza este gata! Iata si indicatiile video:

Pasta de jumari o pregatim de obicei cu ceea ce ne ramane in frigider dupa sarbatori. Un  aperitiv deosebit, un gust unic si savuros, cum greu ti-ai imagina ca rezulta din asa putine ingrediente si atat de usor de pregatit.

Nu sunt nici prea multe, dar nici foarte putine jumari uitate in frigider si parca ar merge transformate in cea mai banala crema cu care ungem cateva felii de paine prajite ( daca se poate ca acestea sa fie si unse cu un catel de usturoi imediat cum le luam de pe gratar sau din prajitorul de paine obtinem un adevarat rasfat).

Nici nu stiu daca pot numi reteta ceea ce prezint mai jos. Sa pui cateva bucati de jumari cu ceapa si mustar intr-un blender este cumva banalitatea transformata in arta pe paine. Rezulta un fel de pateu, o crema ce poate fi fina, dar parca mai buna este daca raman si bucati netocate complet.

Gustul asta simplu a cucerit generatii intregi de romani.

Taiatul porcului in gospodaria romaneasca este ceva ne-a ramas in radacinile si istoria noastra. Din slanina topita oameni au facut untura si jumari. Multi au crescut cu carnea pastrata in borcan in untura, cu carnati de casa si mezeluri pregatite dupa propriile retete. Azi multi si le cumpara, nu au timp sau posibilitati sa le faca in casa. As spune ca sunt multe generatii ce au adus mai departe traditiile si retetele parintilor si bunicilor. Pana la urma si acestea sunt mostenirea noastra.

Jumarile sunt aperitivele acelea simple, nelipsite de pe masa romanilor de Craciun. Bucatele rumene si crocante de slanina cu carne sunt vedetele unei transformari intr- o pasta tartinabila ce poate fi mancata atat la micul dejun, cat si pe post de aperitiv. Daca nu le-ati pregatit inca, gasiti reteta aici.

Daca nu aveti timp sa faceti jumari cu siguranta puteti cumpara din orice supermarket.

Din fericire din crema aceasta nu poti manca sa te saturi. O felie sau doua de pofta si cam atat! Lasam si pentru maine, oricat de mult ne-ar placea. Ce ramane putem pastra intr-un borcan in frigider.

La final ar merge si o cescuta de palinca (sau tuica), caci iarna fara ger si o tuica fiarta parca nu are farmec.

La meteo anuntau ca se intorc ninsorile. Zau daca imi pasa. Copilul este in vacanta, nu trebuie sa ies din casa, asa ca ma rasfat cu cateva feliute de pasta de jumari, mama a fiert palica, asa ca noi ne asezam la masa. Si va invitam si pe voi.

Va las mai jos cateva indicatii si va astept impresiile daca pregatiti pasta jumari, asa cum am facut-o si eu.

INGREDIENTE:

250 g jumari

1 ceapa rosie foarte mica sau 1/2 ceapa rosie medie

1 lingurita varfuita mustar – 20 g

1 varf lingurita boia picanta

sare si piper proaspat macinat / dupa gust

PREPARARE:

Punem jumarile intr-un mixer/ robot de bucatarie. Adaugam ceapa tocata, piper proaspat macinat si foarte putina sare. In general jumarile sunt sarate, putem sa nu punem sare deloc.

Adaugam mustarul si incepem sa mixam. Oprim din cand in cand si indepartam pasta de pe peretii vasului. Insistam pana obtinem ceea ce ne dorim. Putem face o pasta foarte fina, dar este mult mai buna cea cu cateva bucatele netocate. In lipsa unui mixer/ robot/ blender, putem sa folosim o masina de tocat carne. Mama asa le facea pe vremuri.

Ungem feliile de paine cu pasta de jumari. Putem sa le mancam decorate cu patrunjel, cu ceapa rosie, cu castraveti murati sau gososari murati.

Sa aveti pofta!

Tagliatelle cu sos de avocado si spanac – o reteta simpla, delicioasa si usor de pregatit pentru perioadele in care renuntam la carne. Iar acesta ar fi un moment bun. Dupa sarbatori ne dorim retete usoare, iar eu vin in intimpinarea dorintelor voastre cu aceasta sugestie.

Imi cumparesem special pentru aceste zile avocado si spanac.

Avocado este unul din fructele ce ar trebui incluse in meniul nostru cat de des se poate.

Nutritionistii il recomanda in mod special pentru a fi consumat in prima parte a zilei, dar este la fel de bun la orice ora din zi. Acesta are in componenta 18 aminoacizi ce ne ajuta organismul sa funtioneze perfect. Contine mai mult potasiu decat o banana, are acid folic, este bogat in vitaminela A, C, K, B9 si B6. Avocado are proprietati antioxidante si contine fibre.

Avocado este considerat un super-aliment, asa ca reteta aceasta va fi perfecta pentru cei isi doresc un meniu sanatos dupa sarbatori.

Si pentru ca mi-am dorit mai multa consistenta, gust si culoare pentru sos, am adaugat baby-spanac.

Si acesta aduce cu el vitamine (A si K) si minerale benefice organismului.

In plus, avocado si spanacul sunt folosite in stare cruda, pastrand toate proprietatile lor intacte.

Sosul de avocado cu spanac este simplu, gustos, racoritor. Realizat in genul sosul pesto, este cremos, aromat si foarte usor de pregatit.

Pentru a obtine cele mai bune paste cu sos de avocado si spanac fierbem pastele in apa cu sare, iar atunci cand le scurgem pastram 1 polonic din zeama in care acestea au fiert. Il vom pune peste sos, ajuntand astfel pastele sa il aboarba mai bine.

Reteta acesta este perfecta si pentru cei care au un regim de viata vegan. Pot inlocui parmezanul cu branzeturi vegetale.

Mazarea si porumbul au fost folosite nu doar pentru a aduce mai multa culoare, dar si pentru a completa gustul. In lipsa acestora putem folosi rosii cherry sau ardei gras (1 felie de ardei galben si una de ardei rosu).

Puteti incerca si alte retete de paste simple, perfecte pentru aceasta perioada: spaghetii cu ratatouille si ciuperci, penne alla vodka, paste cu sos de ardei rosu, paste cu sos de ricotta si spanac, taitei cu varza, paste cu sparanghel si mazare, spaghetti cu sos marinara, dar si multe altele. Nu trebuie decat sa cautati in sectiunea “paste”.

Va las sa vedeti ce ingrediente aveti nevoie si modul de preparare, iar daca veti pregati reteta nu ezitati sa imi trimiteti o poza. M-as bucura sa o public. De fapt o puteti posta personal pe facebook, daca va inscrieti in grupul “Gatesc cu Prietenii”.

INGREDIENTE:

(pentru 2 persoane)

200 g tagliatelle

1 avocado mare copt

50 g baby spanac

1 catel usturoi mic

20 g parmezan ras sau alte branzeturi vegetale

20 ml suc lamaie

60 ml ulei masline

sare

piper cu aroma de lamiae

30 g boabe de porumb dulce – conserva

30 g mazare – congelata sau conserva

1 lingura ulei floarea soarelui

1 catel usturoi

parmezan (sau ate branzeturi vegetale) pentru servit

PREPARARE:

Punem pastele la fiert in apa cu sare in momentul in care apa clocoteste. le fierbem conform instructiunilor de pe pachet.

In acest timp curatam avocado de coaja, il taiem in cateva felii si il punem in vasul unui mixer/ robot de bucatarie impreuna cu baby-spanacul.

Asezonam cu sare si piper.

Adaugam un catel de usturoi, ulei de masline si suc de lamiae. Mixam putin, apoi punem parmezanul si continuam sa mixam pana obtinem o pasta omogena, cremoasa.

Intr-o tigaie sotam boabele de mazare si cele de porumb. Cu 30-45 secunde inainte de a opri focul adaugam un catel de usturoi taiat in jumatate si continuam sa calim pana cand ne asigram ca aroma usturoiul ajunge si la legumele din tigaie.

Scurgem pastele, dar nu uitam sa pastram 150 ml din apa in care acestea au fiert. Turnam apa peste paste, apoi sosul si legumele, amestecand totul usor pentru omogenizare.

Mancam tagliatelle cu sos de avocado spanac imediat.

Sunt foarte gustoase, aromate, cremoase… Sunt pastele perfecte pentru o cina simpla, rapida si lejera.

O reteta simpla de cartofi  cu untura de porc si rozmarin la cuptor, poate fi solutia unei garnituri extrem de prezentabila langa o portie de friptura sau langa un peste, dar merg si simpli, cu o portie de salata verde cu lamaie (cel putin asa i-am mancat eu).

Cartofi la cuptor cu untura si rozmarin ii pregatim in mod special iarna. Nu stiu de ce nu imi vine niciodata sa folosesc vara untura de porc. Asa cum nu am pofta niciodata in mijlocul iernii de pepene.

Garniturile de cartofi sunt probabil cele mai intalnite si mai cautate. Se pare ca romanii sunt mari iubitori ai acestei legume si nici nu ar trebui sa ne mire acest lucru, caci la un moment dat eram considerati cei mari consumatori de cartofi din Europa (cred ca acest lucru l-am auzit la stiri prin 2014-2015).  Cartofii sunt a patra sursa de energie alimentara dupa orez, grau si porumb. 

Daca tinem cont de continutul mare de amidon din componenta lor, ar fi bine sa ne orientam catre cartofii rosii ce au mai putin amidon, dar si pentru ca comporta mai bine cand sunt pregatiti la cuptor. 

Reteta aceasta este foarte simpla si usor de pregatit. Nu avem nevoie de multe ingrediente, doar de rabdare sa se coaca perfect.

Cartofii taiati felii subtiri cu o mandolina de cartofi sunt fragezi, gustosi si aromati.

Cred ca o astfel de garnitura va impresiona orice musafir sau chiar si pe cei dragi. In primul rand te cucereste vizual. In al doilea rand prin miros si nu in ultimul rand prin gust.

Variatiuni pe aceasta tema va ofer imediat: cartofi la cuptor cu untura de gasca sau cartofii hasselback. Nu vorbim despre acelasi lucru, desi, dintr-o anumita perspectiva, putem spune ca au ceva in comun. In prima reteta cartofii sunt gatiti in untura, iar in a doua reteta avem cartofi taiati felii subtiri (dar nu pana la capat, ei raman intregi).

Plecand de la ideea cartofilor acordeon (hasselback), ne imaginam ca avem 2 cartofi uriasi. Lungi cat vasul in care ii vom coace. Ca sa putem realiza acest lucru avem nevoie de cartofi de grosimi aproape identice.

Cartofii taiati felii subtiri vor fi asezonati cu sare si piper, apoi lipiti dupa marime, urmand sa ii inghesuim in vas sa stea cat mai lipiti.

Aroma rozmarinului este importanta.  In lipsa lui ne putem orienta catre cimbru. Iar mirosul usturoiului este obligatoriu pentru subjugari olfactive si senzatii ce te fac sa simti ca nu poti rezista in fata unei farfurii banale cu cartofi.

Iata de ce avem nevoie si modul de preparare prezentat pas cu pas in fotografii pentru cartofii la cuptor cu untura si rozmarin:

INGREDIENTE:

1 kg cartofi

sare

piper proaspat macinat

2-3 crengute de rozmarin

120 ml supa clara pui/ supa clara de legume/ apa

40 g untura

1 lingurita praf de usturoi

2-3 linguri parmezan ras fin pentru servit

PREPARARE:

Curatam cartofii de coaja, ii spalam bine apoi ii feliem cu o mandolina. Presaram sare si piper proaspat macinat, apoi ii aranjam pe marimi si lipim feliile intre ele, apoi le aranjam intr-un vas uns cu untura (folosim in jur de 10g).

Intre felii inghesuim ace de rozmarin. Cat de multe putem. Putem lasa o crenguta peste acestia, apoi turnam supa in care am diluat pudra de usturoi (poate fi si apa, important este sa avem lichid).

Impartim restul de untura peste cartofi. Aceasta se va topi in timpul procesului de coacere. Acoperim vasul cu o folie de staniol si ii coacem 30 minute in cuptorul preincalzit la 200°c. Dupa acest interval scoatem folia de aluminiu, luam cu o lingura din lichidul de fundul vasului si turnam peste cartofi. Ii punem iar la cuptor pentru alte 30 minute, dar dupa 15 minute ii scoatem si ii stropim iar cu lichid, apoi il scurgem, fara sa il aruncam.

Timpul de coacere poate varia in functie de cuptorul din dotare. Incercam o felie de cartof din mijloc. Daca este crocanta pe margine si moale la interior cartofii sunt gata. Daca nu sunt gata nici acum, mai turnam din lichidul pastrat si intoarcem vasul in cuptor pana obtinem ceea ce ne dorim. In cazul in care cuptorul arde prea tare si exista riscul sa fie excesiv de rumeniti, dar nu foarte copti, ii acoperim (fara sa sigilam) cu o folie de staniol sau hartie de copt.

Mancam cartofii pregati la cuptor cu untura si rozmarin cat sunt fierbinti. Presaram parmezan peste acestia imediat cum ii scoatem din cuptor.

Sunt excelenti, asa ca va invit sa ii incercati si voi.

Alte retete de cartofi cu parmezan si usturoi: cartofi noi la tuci sau cartofi dulci la cuptor.

Pesmet de casa realizat din painea care sta de cateva zile in camara este cea mai buna solutie pentru a recicla painea veche.

Pesmetul este ingredientul esential in bucatarie folosit pentru a pregati diverse preparate pane, acesta fiind responsabil pentru crusta crocanta a snitelelor, dar si pentru textura exterioara a unor chiftelute, in diverse retete de gratin, dar si pentru toppingul delicios al galustelor cu prune, putisoarelor (nudli) sau al papansilor fierti.

Pentru a recicla painea veche putem pregati si niste galuste de paine sau crutoane de paine aromate.

Nu este nimic complicat in procesul de preparare si in acest mod  nu risipim mancarea. Unul din lucrurile pe care le urasc cel mai mult este sa arunc mancarea. 

Ni se intampla sa cumparam pentru week-end sau pentru sarbatori mai multa mancare decat avem nevoie. Iar painea este unul din acele alimente cumparate in exces.

Si mie mi se intampla uneori, caci nu stau sa coc paine de casa in fiecare zi.

Din acest motiv m-am gandit sa va arat cum putem sa pregatim pesmet din painea mai veche, neconsumata, inainte de a prinde mucegai sau de a se intari ca piatra. Folosim paine care este inca in teremen de garantie. Nu mai veche de 3 zile.

Pentru a transforma painea in pesmet incepem prin a usca painea. Avem 2 variante: fie o usucam la temperatura camerei in timp, fie o usucam in cuptor. A doua varianta mi se pare cea mai buna si mai sigura si nu ne rapeste mai mult de 10-12 minute.

Painea prajita si racita va fi apoi pisata.

Cand eram mica am vazut- adesea pe mama mea cum dadea painea prajita in cuptor prin masina de tocat apoi o transforma intr-un pesmet fin cu o rasnita de cafea. Rasnita aceea transforma si zaharul intr-o pudra cu care tapeta prajiturile.

In zilele noastre putem folosi un robot de bucatarie, un mixer sau un blender. Este minunat sa apesam pe un buton si sa observam cum in cateva secunde bucatile de paine crocante se transforma intr-o pudra fina de culoarea aurie.

Putem pregati si pesmet panko. Pesmetul Panko il vom folosi in preparate de tip japonez, dar si pentru a face pane legume, peste sau fructe de mare.

Pentru a face acest tip de pesmet folosim doar paine alba, fara coaja. Pesmetul panko nu absoarbe la fel de multa grasime precum cel obisnuit, ceea ce va contribui la o textura si mai crocanta ce se va mentine o perioada mai lunga de timp in starea aceasta.

Indiferent de tipul de pesmet pe care il pregatim, odata obtinut acesta va fi pastrat intr-un borcan cu capac, ce se inchide ermetic. Il depozitam in loc intunecat, racoros sau in camara. Dar, trebuie sa avem grija la faptul ca termenul de valabilitate nu va fi prea mare, acesta fiind de maxim 2 saptamani.

Am vazut persoane care il pastrau in frigider, dar cred ca acest lucru atrage umezeala si condens.

Acum va las sa vedeti modul de preparare al pesmetului de casa.

INGREDIENTE:

paine

PREPARARE:

Taiem paine in felii si apoi in cuburi mari. Le punem intr-o tava si le coacem in cuptorul preincalzit la 200°C timp de 10-12 minute, sau pana cand se rumenesc usor.

Scoatem painea prajita din cuptor si o lasam sa se raceasca. Mutam cuburile intr-un blender sau robot de bucatarie si mixam pana obtinem consistenta dorita.

Eu am folosit un blender profesional G21. In maxim 30 secunde painea prajita s-a transformat intr-o pudra fina pe care o voi folosi chiar maine pentru a gati snitel vienez. 

In cazul in care vreti sa achizitionati si voi un asemena blender o puteti face accesand acest link.

Sper ca postarea acesta va fi utila si nu veti mai arunca painea veche.

Crutoane de paine aromate sunt perfecte pentru a insoti supele crema sau diverse salate, dar ajung sa fie uneori mancate simple, in locul chestiilor acelea foarte sarate si pline de chimicale din rafturile supermarketurilor.

Ieri va spuneam ca ar fi o idee proasta sa aruncam painea veche. Ar fi pacat sa nu o reciclam si sa o transformam in pesmet de casa, crutoane de paine simple sau aromate, dar si in galuste de paine care vor fi servite la cina cu un sos delicios de ciuperci sau orice alt sos va place.

Imi place sa folosesc adesea crutoane de paine pentru supele crema, dar le folosesc uneori sin supele clare de pui/ vita in locul taitetilor si in salate precum salata Caesar  , salata de andive cu roquefort si nuci sau in celebra salata Panzanella.

Crutoanele sunt mai bune dintr-o paine de casa, dar pentru ca multi dintre noi nu avem timp sa coacem zilnic paine, cumparam din supermarket si este posibil sa luam mai multa decat avem nevoie peste week-end sau pentru sarbatori. Si, pentru ca se intampla sa ramana, nu o aruncam si o transformam in crutoane delicioase.

Crutoanele pot avea orice forma ne dorim. De-a lungul timpului le-am facut cuburi mici sau medii, pentru copil in forma de stelute, inimioare sau floricele (decupate cu ajutorul formelor de biscuiti).

Pentru sotul meu le fac simple, fara ierburi, dar pentru mine si copil le asezonez cu sare, piper si oregano sau ierburi de provence (se poate folosi si busuioc usscat, rozmarin, boia picanta sau afumata), plus ulei de masline ce poate fi aromat pe loc cu usturoi, dar gasim tot felul de uleiuri de masline cu arome sau picante. Putem sa ne facem si singuri propriul ulei aromat, asa cum am facut eu aici.

Sper ca postarea mea va fi utila si o sa va convinga sa nu risipiti mancarea. Ar fi mare pacat!

Va las acum sa vedeti de ce anume aveti nevoie si modul de preparare pentru crutoanele de paine aromate.

INGREDIENTE:

paine veche

ulei de masline

1 catel usturoi

sare de mare rasnita

piper proaspat macinat

1-2 lingurite ierburi de provence/ oregano/ alte ierburi uscate

PREPARARE:

Taiem painea in cubulete. Ar fi bine ca acestea sa fie de aceeasi marime pentru a se coace uniform, in acelasi timp.

Intr-o tigaie punem ulei de masline, un catel de usturoi taiat pe jumatate, sare (recomand o sare de mare rasnita, sa nu fie foarte fina) si piper proaspat macinat. Calim in jur de 20 secunde, apoi punem ierburile de provence si mai calim 10 secunde. Luam tigaia de pe foc si scoatem usturoiul.

Punem cuburile de paine peste uleiul aromat si le invartim in tigaie pana cand acestea sunt unse pe toate partile de uleiul aromat. In cazul in care ni se pare ca ierburile nu au ajuns pe toate crutoanele putem sa mai presaram putin pe cele lipsite de acest ingredient.

Acum avem doua feluri in care putem sa realizam crutoanele. Fie intoarcem tigaia pe foc si le rumenim in tigaie, fie le punem intr-o tava si le coacem in cuptorul preincalzit la 200°C timp de 10-12 minute sau pana se rumenesc frumos, fara sa fie arse.

Sa va spun acum si cum isi pregatea prietena mea crutoanele de paine aromate pe vremea cand eram studente si ea locuia in camin.

Prajea painea in toaster, o ungea cu un catel de usturoi si putin ulei de masline, apoi presara sare si busuioc uscat.

Taia feliile de paine in cubulete dupa ce s-au racit si intarit si le manca cu supa de rosii pe care i-o duceam in borcan.

Crutoanele ei nu erau chiar perfecte, nefiind rumenite pe toate partile, dar erau o solutie de criza si una chiar gustoasa.

Biscuiti sarati cu ulei de masline si ierburi de provence – crackers de casa – biscuiti aperitiv deliciosi, aromati si foarte gustosi. Se pastreaza perfect cateva zile daca sunt depozitati intr-o cutie sau un borcan care se inchide etans.

Merg de minune langa o halba de bere, dar si cu un vin bun cand avem la masa si cateva branzeturi.

Pot fi mancati si doar cand avem pofta de rontait ceva, ii luam cu noi in cosul de picnic sau intr-o excursie, asa cum o facem si cu alte preparate de tipul saratele, covrigei sau saleuri.

Putem sa ii punem pe masa langa diverse aperitive. Putem intinde pe ei un mousse de ton sau o crema de branza, dar sunt convinsa ca o sa va placa la fel de mult si daca vor deveni parteneri ai unui bol de supa crema.

Am pregatit in trecut si biscuiti simpli sarati ce au fost transformati in 3 feluri de apertiv alaturi de branza de capra dar si biscuiti sarati cu sunca si ceapa verde.

Mai am cateva idei de biscuiti sarati si abia astept sa le pun in practica.

Revenind la biscuitii cu ulei de masline si ierburi de provence as vrea sa va spun ca se fac foarte usor. Avand in vedere faptul ca nu am folosit unt aluatul nu are nevoie sa stea in frigider. Il putem lasa cateva minute dupa framantare, dar daca ne grabim foarte tare nu va fi o problema sa trecem imediat la fapte.

Putem sa taiem aluatul cu cutitul, cu stante speciale (cum am facut eu aici) sau ii decupam cu forme de biscuiti. Copiii se vor bucura mai tare sa gaseasca niste biscuiti in forma de floricele sau stelute.

Va las sa descoperiti ingredientele de care aveti nevoie si modul de preparare pentru biscuitii cu ulei de masline si ierburi de provence. Daca va plac sper ca o sa le faceti poze si mi le trimiteti. Le voi publica cu drag.

INGREDIENTE:

(24 biscuiti cu dimensiunile de 8*4 cm)

250 g faina

1 lingurita sare

60 g parmezan ras fin

1 lingura ierburi de provence

piper proaspat macinat

1 ou

60 ml ulei de masline

30 ml apa rece

20 ml vin alb (sec)

PREPARARE:

Punem intr-un bol ingredientele solide si le amestecam. In alt bol amestecam oul cu apa si uleiul.

Turnam lichidele peste faina si amestecam, apoi framantam aluatul pana devine omogen si nu se lipeste de maini.

Il lasam 10 minute sa se odihneasca, apoi il intindem intr-o foaie cu o grosime de aproximativ 4 mm.

Taiem biscuitii, apoi ii punem in tava tapetata cu hartie de copt. Ii coacem in cuptorul preincalzit la 180°C timp de 15-20 minute (in functie de puterea cuptorului) sau pana devin usor aurii pe fund.

II scoatem si ii lasam sa raceasca pe un gratar. Cand se racesc ii mancam cu pofta.

Daca vreti sa ii pastrati acestia pot fi depozitati intr-un borcan sau o cutie care se inchide ermetic pentru 3-4 zile.

Dar nu rezistat atat, va spun sigur. Dispar unul cate unul, asa ca intr-o ora nu ramane nimic.

Paste cu pesmet este reteta copilariei pentru multi dintre noi. Simpla, ieftina, rapida si economica, reteta aceasta cucereste si seduce.

A fost folosita ca un inlocuitor pentru pastele cu nuca si este la fel de gustoasa si aromata. In mod normal se folosesc taitei mai lati pentru paste cu pesmet, dar putem sa le pregatim cu orice fel de tip de paste avem in casa.

Dealtfel, cand spui taitei cu pesmet, se ascut simturi din amintiri, ca o dovada a faptului ca mancarea cu care crestem ne influenteaza de multe ori gusturile si alegerile. Din cand in cand revin, te incarca emotional, apoi te lasa incet…

Nu stiu cum va fi copilul meu ca adult, dar sper din suflet sa simta si el aceleasi emorii si bucurii cand va veni vorma de o mancare banala precum cea de fata: paste cu pesmet.

Pentru noi pastele cu pesmet ajung mereu sa fie pregatite la cina. O cina dulce cu arome de scortisoara si portocale. in copilaria mea nu aveam parte tot timpul de portocale, dar mama avea grija sa pastreze bine coaja lor rasa in borcane cu zahar. Uneori punea si coaja de lamaie impreuna cu cea de portocale. Era prea putina si prea pretioasa pentru a nu fi pastrata.

Pentru reteta de paste cu pesmet am folosit pesmetul de casa pregatit de mine din painea veche.

Pentru aceasta reteta avem nevoie doar de paste, pesmet si zahar. Eu am completat aroma cu pudra de scortisoara si portocale. Acestea sunt optionale, puteti sa nu le folositi, dar ar fi mare pacat sa nu incercati sa aduceti aceste arome in farfurie.

Va las sa descoperiti modul de prepapare pentru pastele cu pesmet si va invit sa le incercati voi.

INGREDIENTE:

300 g paste

50 ml ulei

150 g pesmet

50 g zahar pudra

1 lingurita coaja rasa portocale

1/2 lingurita pudra de scortisoara

PREPARARE:

Incingem uleiul, apoi adaugam pesmetul si il calim pana se rumeneste, fara sa se arda. Trebuie sa avem grija ca stratul de pesmet care este lipit de tigaie se va colora rapid, asa ca trebuie sa amestecam in  tigaie in acest timp. Totul va dura cam 4-5 minute la foc mic.

Cand s-a rumenit adaugam zaharul (pudra sau tos) si aromele preferate (scortisoara si coaja rasa de portocale) si luam de pe foc.

Cat timp calim pesmetul punem pastele la fiert in apa cu sare conform instructiunilor de pe pachet.

Scurgem bine pastele fierte, apoi le punem peste pesmet si amestecam pana cand sunt complet acoperite.

Mancam pastele cu taitei imediat, dar sunt bine si mai tarziu daca le pastram la temeratura camerei.

Insa, este bine sa pregatim paste exact cat avem nevoie. Nu pierdem mai mult de 10 minute pentru a pregati paste cu pesmet si astfel avem parte de ceva proaspat si delicios.

Pudra din coaja de portocale este cea mai buna si mai rapida solutie pentru a da prajiturilor gustul si aroma fructului.

Mirosul placut si intens, dar si culoarea vie, ne fascineaza si ne seduc. Profitam de bogatia si calitatea fructelor din acest sezon

Coaja de portocale este folosita adesea in prajituri, dar si pentru ceaiuri, vin fiert, sosuri si chiar cosmetice. Aceasta are in componenta ulei essential, intalnit adesea in sticlute ce folosesc la aromaterapie, dar si pentru sanatate.

Uscarea corecta a cojilor de portocale este un factor foarte important, incercand in acest mod sa impiedicam formarea mucegaiului in pastrarea produsului.

Daca procedam corect in procesul de uscare pudra din coaja de portocale poate fi pastrata intr-un borcanel inchis etans timp de 2-3 luni in loc intunecat, uscat si rece.

In timp calitatea prodului obtinut natural si pastrat fara aditivi alimentari va scadea. Acest lucru se datoreaza evaporarii uleiul essential, asa ca verificam din cand cand starea preparatului nostru.

Pentru a face o pudra de portocale alegem portocale bune (daca se poate bio), cu coaja sanatoasa.

Daca nu folosim portocale bio vom spala coaja acestora cu apa calda si un burete de vase (cu partea abraziva), indepartand astfel stratul de ceara ce protejeaza fructele, praful si chimicalele cu care acestea au fost stropite.

Putem sa le tinem apoi in apa calda cu 1 lingurita de bicarbonat si sa le clatim iar, apoi le stergem bine.

Taiem coaja de portocala in strat subtire, cel de la suprafata, evitand pe cat posibil stratul alb dintre coaja si pulpa fructului.

Feliile de coaja de portocale vor fi aranjate in tava cuptorului si vor fi supuse unei uscari rapide, uscate, in cuptor, cu convectie, la temperatura mica, impiedicand in acest mod evaporarea completa a uleiului din coaja si formarea in timp a mucegaiului.

Putem sa le uscam si intr-un deshidratator, important este sa fie uscate corect, intr-un mediu ferit de umezeala.

In momentul in care sunt suficient de uscate vor fi casante, amanunt important pentru procesul de macinare. Cu cat sunt mai uscate, cu atat obtinem o pudra mai fina.

Mi-am adus aminte cum cernea bunica pudra de portocale: printr-un ciorap de naylon. Doar aceea era buna pentru babka, prajitura poloneza ce aduce cu un cozonac.

Daca cernem pudra nu aruncam partea mai grosiera. O pastram separat pentru vin fiert, ceaiuri sau pentru diverse mancaruri (aici ma gandesc la somonul pe care l-am pregatit inainte de Craciun cu o crusta ce avea verdeturi si coaja rasa de portocale).

Coaja de portocale mai poate fi pastrata in borcan rasa (razatura de coaja de portocale) sau sub forma de coji confiate, dar putem sa facem si dulceata din aceasta.

Oricare din metode alegem in final avem ingrediente bune, naturale, perfecte pentru a fi folosite in prajituri sau alte deserturi.

Acum va las sa vedeti modul de preparare pentru pudra din coaja de portocale.

INGREDIENTE:

coaja de portocale

PREPARARE:

Spalam foarte bine portocalele, cu un burete, le stergem, apoi le desfacem cojile cat mai subtire, fara partea alba. Putem folosi un cutit pentru acest lucru. Le punem intr-o tava si le coacem in cuptorul cu ventilatie la 100°C timp de aproximativ 2 ore.

Oprim cuptorul si le lasam pentru 48 ore sa continue procesul de uscare.

Cojile ar trebui sa fie casante in momentul in care le punem intr-un robot de bucatarie sau intr-un blender. Le macinam pana obtinem o pudra foarte fina. Oprim aparatul si indepartam pudra de pe peretii vasului, apoi continuam procesul pana obtinem rezultatul dorit.

Cand ridicam capacul vasului incaperea va fi cel mai placut loc din casa. Aroma este intensa si foarte placuta.

Acum va urez spor la prajiturit, dar sa stiti ca puteti realiza si masti cosmetice, creme pentru fata sau sapunuri cu aceasta pudra.